Panopticon şi Guvernare.

În 1791, filozoful şi sociologul englez, Jason Bentham concepe designul unei clădri denumită Panopticon. Arhitectura urmărea ca cel care oberva să aibă acces la observaţia tuturor persoanelor, fără ca cele din urmă să fie capabile să ştie dacă sunt observate sau nu. Ideea respectivă, fost implementată în construcţia unor instituţii, spitale, fabrici , dar cel mai remarcabil în domeniul închisorilor.

Panopticonul nu este doar o planşă arhitecturală de clădire. Este în primul rând, o metaforă.

Michel Focault, a utilizat în prima sa lucrare majoră, Surveiller et punir ( A supraveghea şi a pedepsi) termenul de Panopticon, pentru a prezenta tendinţa societăţilor moderne de a observa de aproape, disciplina, comportamentele cetăţenilor lor. Focault, remarca că însăşi pedeapsa prin care autoritatea îşi reafirma rolul central, s-a deplasat de la o idee legată de producerea unor senzaţii insuportabile şi uneori ireversibile (torturi, execuţii cu ghilotina, spânzurătoarea) spre o noţiune a economie a drepturilor suspendate, care urmau să brimeze spiritul şi nu corpul.

Frica şi utilizarea fricilor au luat un loc central în conceptul însăşi de guvernanţă socială. Manipulare şi conducerea cu ajutorul exploatării fricilor. Frica de capacităţile militare ale vecinilor de la graniţe, de un conflict care se petrece la mii de km depărtare. Frica de Iad. Frica de celălalt. Frica de outsideri promovată ca mijloc de mărire a coeziunii şi acţiunii propriului grup. Multe din aceste frici, sunt artificiale şi create. Răspândite. Alimentate. Orientate.

În lumea actuală s-a creat o legătură indisolubilă între conceptul de societate informaţională şi guvernare.

Tehnologiile actuale permit materializarea conceptului metaforic de Panopticon. Un control în timp real a informaţiei. Justificarea e evidentă, rapiditatea adaptării la noul context, materializarea facilă a reacţiilor. Însă tehnologiile sunt doar un instrument. Care poate fi utilizat în diferite ipostaze.

China este unul dintre statele cele mai eficiente, din perspectiva Panopticonului modern, transformând ideea istorică de Marele Zid, în noul Zid Tehnologic, la nivel de Internet. Dar nu e singura ţară. Dacă pentru China, conceptul este construit ca o închisoare tehnologică, un zid brut de biţi (control ISP) care îngrădeşte totul aproape, la o comandă unică, pentru statele occidentale, forma adoptată de Panoptic este una mai subtilă, îngrădirea se preconizează a se face printr-un mecanism mai adaptativ şi flexibil, de izolare locală şi punctuală a unor entităţi care nu respectă anumite reguli impuse.

SOPA este subiectul unei dezbateri aprinse în Statele Unite. Pentru a exemplifica conceptul legii, să spunem că dacă, X companie privată din SUA afirmă că un site localizat într-o ţară, facilitează distribuirea de produse media copyright X, X va putea să propundă Google ca site-ul respectiv să nu apară în indexul de căutare al internauţilor, sau Pay Pal va interzice tranzacţiile de la respectivul site. O încercare de abordarea efectivă a acestui tip de mentalitate, s-a văzut recent în cazul site-ului Wikileaks, când furnizori de servicii private, MasterCard, Amazon au aplicat un embargo etc..care a avut ca şi consecinţă limitarea donaţiilor, a existenţei online a respectivului site. Există desigur şi o parte etică în istoria respectivă, protejarea intereselor publice dar şi individuale. O asemenea abordare de izolare punctuală, nu e rea în sine. Pentru organizaţiile care pronează violenţa, extremiştii au înţeles slăbiciunea Internetului, utilizând ca mijloc de comunicare în masă a perceptelor lor.

ACTA este un alt exemplu controversat. Dacă etic se porneşte de la necesitatea protejării drepturilor de autor (descurajarea furturilor de drept intelectual) efectele implementării sunt judecate diferit în funcţie de diferiţilor actori prezenţi. Sunt efecte pozitive, dar şi negative. În cazul medicamentelor generice care permit salvarea unor vieţi, dispariţia lor de pe piaţă, în mod inevitabil pot avea un efect negativ. Tehnologia devine o armă cu două tăişuri. De la a ajuta indivizii să se exprime liber, la a ajuta guverne să controleze în masă , cetăţenii lor.

Îmaginaţi-vă însă, impactul unei liste bazată pe defectele genetice ale organismelor umane, o listă Genetic blacklist, o nouă formă de eugenism machiat democraţiilor. O idee posibilă şi implementabilă, datorită progreselor tehnologice. Ion Personal Genome Machine permite producerea hărţilor genetice individuale la preţuri foarte mici, din punct de vedere, a companiilor de asigurări sau a guvernelor. Speranţa de viaţă, costurile legate de probabilitatea apariţiei şi declanşării unor boli pot fi estimate. Pot avea efecte pozitive pe planul vieţii, din perspectiva ameliorării tratamentului. Dar şi negative, din perspectiva actualei modalităţi de funcţionare a bussinesului uzual. Individual marja de manevră în privinţa propriei vieţii, libera alegere, se va restrânge, bagajul său genetic va avea un impact preponderent în modul de gestiune a vieţii lui. De la căutarea unui loc de muncă, la obţinerea îngrijirilor medicale. Inevitabil cu consecinţe asupra potenţialului de dezvoltare individual.

Asistăm lao nouă formă de confruntare simbolistică între libertate-transparenţă-deschidere şi triunghiul monopol-secret-închidere. Între o lume construită în jurul cunoaşterii şi alta a stagnării în ignoranţă.

Confruntarea de principii e uneori dramatic ilustrată prin reacţiile concetăţenilor noştri. Decesul lui Steve Jobs a declanşat o formă de necrolog planetar în masă. La scurt timp, moartea lui Denis Ritchie a trecut aproape neobservată, într-o discreţie totală. La nivel de moştenire generală, ultimul a lăsat realizări care pot fi accesate de toţi într-o măsură mai largă. Imaginea primului este contestată şi polarizantă. Considerat unii dintre autorii moral indirect a exploatării minorilor, fenomenelor de suicid colectiv în fabricile producătoare de iphone. În timp ce al doilea nu există mediatic, a contribuit la dezvoltarea conceptului de Open Source prin oferirea Unix şi a limbajului de programare C. Primul avea o viziune prin care accesul la informaţie era privilegiat de plata unor drepturi, al doilea a provocat lansarea conceptului de Free Software. Să ne înţelegem, ambele viziuni sunt extremizate, există nuanţe de gri între efecte presupuse şi reale, dar în linii generale, concluzionând actualele provocări sunt legate de echilibrarea energiilor orientate spre control şi a celor orientate spre transparenţă.

De altfel referindu-ne la Panopticon, în utilizarea tehnologiilor moderne, nu există un monopol al Guvernărilor Statale. Companiile private nu fac excepţie, devin o parte a noţiunii metaforice de Panopticon. Twitter recent anunţa că e dispusă limitarea publicării unor hashtaguri în funcţie de cerinţele anumitor ţări. Blackberry a încheiat acorduri secrete (care permit probabil transmiterea unor date encryptate din propria reţea, cu guvernele din Arabia Saudită şi India. Recent, popularul Iphone a celor de la Apple s-a aflat sub critici din cauza companiei Carier IQ. Facebook şi Google de asemeni fac faţă la provocări similare.

Consumerismul face parte din Panopticon. Buy me now, pay later. You need this. Without this product, you don’t exist socially. If you’re not on Facebook, you don’t exist. Nevoile artificiale capată legitimitate, debalansează ordinea naturală. A ciclului natural al vieţii.

Paradoxal, într-o epocă în care scopul declarat al tehnologiilor este de a facilita existenţa umană, nu mai avem timp a acorda propriei experienţe umane.

Revenind la etică şi metaforicul Panopticon, nu putem să nu remarcăm, moralitatea este deseori e o noţiune manipulată, relativă şi decisă de cei în poziţii de autoritate. Iar aici rolul societăţilor civile şi indivizilor, e de a stabili democratic pentru ei însăşi, până unde un Stat trebuie să intervină în viaţa lor. Crearea unor liste, cu nume dezirabile şi indezirabile, în funcţie de capriciile comerciale sau grav politice a unor decidenţi este pericolul major al Panopticonului modern.

Nu se pot neglija însă ineficacitatea demonstrată a abordării fenomenelor sociale prin prisma unei mentalităţi Big Brother.

Metanalizele efectuate în cazul miilor de camere de supraveghere video, au demonstrat că statistic nu au nici o influenţă asupra crimei. Blocarea unor instrumente de plată sau hosting în cazul Wikileaks a fost inefectivă, documentele sunt publicate în continuare.

La nivel politic actual observat în lumea politicienilor din România, extremizarea simplistă pe caracteristici simple, pro-contra şi reducţionismul intelectual (dezvoltarea unor viziuni tunel ca soluţii generale la probleme particulare) sunt provocări de actualitate, la care singurele răspunsuri eficiente, sunt dialogul continuu, civilizat şi respectarea drepturilor individuale.E nevoie să ne amintim de perioada comunistă, când s-a încercat impunerea anumitei ideologii, iar disciplinarea poporului se făcea prin prisma valorilor ideologiei unice ca valoare de adevăr (utopia superiorităţii şi universalităţii unor idei de stânga). E remarcantă apariţia în context a conceptului supremaţiei ideilor de dreapta, a devenit la ora actuală o adevărată modă de raportare. Dreapta la modul cum este percepută în România la nivel de valori, este în opinia mea, este o parte din soluţie, dar nu formula magică care asigură evoluţia automată a societăţii.

De altfel, în sine o abordare dreapta-stânga este desuetă, o abordare mai realistă ar fi orientată spre detectarea problemelor reale şi alegerea unor soluţii optimale particular fără a pune ştampila specifică ideologiei. Dar trebuie observat şi eşecul stângii actuale, depărtarea de noţiunea de solidaritate efectivă, caracteristică fundamentală în jurul căruia stânga e construită.Şi care a devenit iluzorie, funcţionează doar în mecanismul de a primi ceva care i se datorează de la colectivitate, nu şi în cel de a oferi semenilor şi colectivităţii aportul individual. Schimbarea de etichetă, pronată de actualele partide de opoziţie, nu va genera o schimbarea de substanţă în bine atât timp cât previziunile, analizele şi cifrele lipsesc din mecanismul comunicării iar discursurile se învârt în jurul unor calcule electorale.

O abordare care valorează individul şi rolul său în colectivitatea locală, dar cu acces nelimitat la satul global, un stat în care puterea e nuanţată, distribuită pe orizontală, democratic, descentralizată prin autonomie de acţiune, dar centralizată prin obiective comune, unde puterea coruptibilă a politicului e contrabalansată de alte instituţii incoruptibile , constituie la nivel adaptativ şi evolutiv de societăţi structuri mai probabie în a reuşi a face faţă provocărilor actuale ale lumii contemporane.